POETRY & PROSE

Cat de frumoasa esti femeie

Cand vara vantul dezgoleste

Umarul tau si campuri arse

M-ademenesti diavoleste.

Cat de frumoasa esti femeie

Cand ma privesti ametitor

Iti mangai parul spre ureche

Cu mana-ti rece de fior.

Cat de frumoasa esti femeie

Cand imi zambesti imbietor

Surasul tau de cer albastru...

Ma amagesti scanteietor.

Cat de frumoasa esti femeie

Adormi usor la pieptul meu

Cand iti soptesc povesti ascunse

Ca un copil purtat de zmeu.

Cat de frumoasa esti femeie

Cand ma saruti cu al tau glas

Gasesc in noi nemarginirea

In cale-ti sufletul imi las.

Cat de frumoasa esti femeie

Cand mana ta ma mangaie

As vrea sa nu mai pleci vreodata

Zambetu-mi vesnic palpaie.

Cat de frumoasa esti femeie

Cum ai mai fost si ai sa fii

Sa nu pasesti pe alta cale

Ci doar in calea mea sa vii.

Cat de frumoasa esti femeie

Dintotdeauna te-am iubit

Asa cum te-au iubit si altii?

Eu te iubesc...fara sfarsit.

Tags: femeie

Cu ochii ei albastrii,

In ceata innecati,

Cu chipul greu brazdat,

Si ani greu incercati.

M-asteapta langa nuc,

Cand vin mereu acasa,

Miroase de pe drum ,

A fan taiat de coasa.

Zambeste cand ma vede,

In fata portii mici,

E-atat de fericita,

Ca vin din nou pe-aici.

Pe la casuta ei,

Mahnita si batrana,

Nepotul ei cel mare,

Gaseste iar hodina.

As vrea sa o mai vad acum

Cu chipu-i vested si senin

Dar nu mai este printre noi

Chemata-a fost de Cel divin.

A inflorit iar liliacul,

Cu multe flori de violet,

Dezbraca zorii haina noptii,

Se pierde vraja ei incet.

Pe dealul ‘nalt vad clipele,

Ce se alearga-n joc nebun,

Pe langa malul lacului,

Vad oameni ce se-astern la drum.

O dimineata fantezista,

Miros de dor si mar rotat,

Ma poarta cu a mea fiinta,

Spre linistea de altadat'.

Cu glasul cald si ochii stinsi,

Desagii plini de mure,

Un mos micut indeamna calm,

Magarul spre padure.

Copaci renasc din somnul greu,

Cu florile albastre,

Trimit spre sat povata lor,

Spre vremurile noastre.

Doar flori de mac ingana-n somn,

Un vis placut de vara,

Se osteneste iara vantul,

In lanuri de secara.

Pe cer apare soarele,

Cascand din amintire,

Iar un cocos pe gard se suie,

Grabit sa dea de stire.

Ca a ajuns ziua cea noua,

In casele din vale,

Cu razele-i galbui de ceara,

Deschide-o noua cale.

M-am gandit sa-mi asez zambetele intr-o cutie

O cutie care seamana cu inima

Nu…nu are aceeasi forma.

Seamana mai degraba la capitolul dureros,

E trecuta…de vreme…imbatranita…sufocata

Si m-am gandit ca zambetele de la tine

O vor face fericita…

De aceea am ales aceasta cutie

Cutia inimii mele.

Si cand mi-e dor de tine,

Mai scot cate un zambet

Ma asez in scaunul meu patat ,

Cu amintirea primei noastre nopti

Ma invelesc cu patura zilelor insorite, din fosta viata

Si sorb usor o gura de ceai fierbinte,

Ale carui abur imi macina gandurile, cu al tau parfum

De flori de nu-ma-uita…

Nu ma uita…

Caut pe cineva…

Care să-mi frămînte obrajii

În palmele sale

Aşa cum  gîndul singurătăţii

Frămîntă fiinţele cu chip de lut.

Caut pe cineva…

Care să-mi spună poveşti

De adormit copiii

Aşa cum citeşte bunica iarna, celor mici

Poveştile de la “gura sobei”.

Caut pe cineva…

Al cărei gînd să zboare

Spre gîndul meu

Aşa cum frunzele toamnei zboară

În dansul lor apoteotic.

Caut pe cineva…

Care să rîdă simplu şi natural

La glumele mele… prost spuse

Aşa cum rîd prietenii mei

Cu o politeţe rară.

Caut pe cineva…

Care să caute umărul meu

Atunci cînd lacrimile-i vor asedia fiinţa

Aşa cum soldaţii de plumb

Aleargă cu arma în mînă, răniţi fiind.

Caut pe cineva…

Care să poată fii centrul universului meu

Care să merite privirea mea limpede

Care să-si doreasca braţele mele tari

Care să demonstreze că EA… este aceea.

Caut pe cineva…

Care să mă certe,

Care să mă ierte,

Care să mă vrea,

Care să mă ia,

Care să mă asculte,

Care să nu mă uite,...